|
Submitted by Razvan on Joi, 29/07/2010 - 15:08
|
Sictir.org este un veteran al site-urilor romanesti. Noi am deschis portile in februarie 2001, pe vremea cand conceptul de "blog" inca nu aparuse. Am avut anii nostri de glorie, am avut o comunitate frumoasa si ne-am facut o multime de prieteni cu care inca bem cafele si dezbatem - poate mai putin patimas, dar la fel de inteligent - brucane si vrajeli cotidiene. Sictir.org a trait ca un site si o comunitate de stiri, comentarii, analize, opinii si pamflete pe teme politice, economice, sociale si de interes general.
|
Submitted by Dana on Dum, 21/02/2010 - 22:11
|
Acum doi ani cam pe vremea asta cautam destinatii pentru vacanta de vara si in cautarile mele pe net cineva mi-a povestit pe un forum ca urmeaza sa plece la Bled. Bled? Ce e asta? Cautare scurta pe google si imaginile deschise ne-au facut sa decidem: acolo mergem! Pina aici fusese simplu, dar Bledul nu e o destinatie populara la noi si ca atare informatiile ni le-am luat de pe net si de la niste prieteni care au plecat acolo cu citeva zile inaintea noastra.
|
Submitted by Razvan on Lun, 13/04/2009 - 01:03
|
Lacul era alimentat de un izvor magic. Era o oază de liniște și de frumos, mic Eden cu nuferi imperiali, cu zade, cu rațe, cu sălcii, cu liniște și cu istorie. Un mic loc de spiritualitate, pe ale cărui maluri puteai să citești, să iți săruți iubita sau să arunci o firimitură de pâine rațelor ce își învățau bobocii să înoate disciplinați, în șir. Lacul era magic. Lacul era parte deopotrivă din copilăria și din apusul vieții noastre. În el ne reflectam modești viețile anoste și reflecția strălucea veselă o secundă, apoi se pierdea printre frunzele nuferilor.
Într-o zi, v-ați insinuat aproape de lac, cu un gard. Apoi ați adus buldozere, picamere, macarale și muncitori. Curând, ați înălțat o oribilitate de beton, metal și sticlă, ați plăsmuit un monstru și l-ați pus pe malul Lacului, sfidându-i magia, batjocorindu-l, începând sa îl ucideți. Rapid și sensibil, Lacul a început să sece și moartea voastră, a gunoaielor și curvelor de fite, a cefelor groase în costume de firma, a început sa se întindă, ucigând nemiloasă nuferii și zadele, rațele, sălciile, liniștea și istoria.
|
Submitted by cristina23 on Mar, 04/11/2008 - 20:42
|
Nu au terminat inca facultatea. Oricum ea este o optiune, nu o obligatie. Spune asta chiar unul dintre personaje. Pe zi ce trece se afunda in droguri şi alcool. Variaza dozele, adaptandu-le in functie de intensitatea evenimentului, de momentul zilei, de starea de spirit. In acest fel trucat, reusesc sa faca realitatea suportabila, prin care bantuie spectral, fara speranta vreunei stabilizari.
Sunt o triada a damnatilor care se pacalesc facand din prafuri fericire. Alex, Alin si Anarcha (Anda). Isi cauta prin extensie eul in pasiuni de moment: societatea mult prea civilizata a interbelicului romanesc, religie, amor, specializari de top (Comunicare&Relatii publice de la SNSPA). Dau in schimb peste sectanti de Titan cu discursuri halucinogene, sarcini nedorite, tratate prin avort, parinti alcoolici, ori la fel de lipsiti de orientare ca si copiii lor.
|
Submitted by cristina23 on Sâm, 18/10/2008 - 00:05
|
 |
Este frumos, toamna, la Sinaia. Daca vremea iti da binecuvantarea, ai sansa unor peisaje care
te indeamna hotarat la o infratire – nu formala, ci bazata pe sentimente profunde – cu natura. Ridici privirile si crestele se disting perfect in geometrii zimtate. Le lasi putin in jos, iata cateva stanci gata sa taie chiar si lumina soarelui. Telecabina urca in zare spre Cota. Zambesti, aducandu-ti aminte de gluma “traditionala”, rostita in gura mare printre calatorii emotionati de urcus,... cu stalpul care se clatina si cazul petrecut nu demult cand niste turisti au ramas blocati. Poanta asta de doi lei vechi apartine altor timpuri. Acum este sediment in memorie. |
|
Submitted by Dana on Lun, 06/10/2008 - 21:32
|
| |
La fiecare geam al apartamentului nostru am pus flori. Multe flori. Muscate de toate culorile si acum, de cateva saptamani, flori de toamna. Toti vecinii par incantati, le lauda entuziasmati. Aceiasi vecini care stau la fereastra si scuipa in ele, care isi schimba geamurile si arunca molozul in jardiniere si care unde naiba sa-si puna chistoacele daca nu tot intre florile mele. Nu ma mai enervez, curat, le spal si merg mai departe.
In Parcul Circului au facut de cativa ani de zile un loc special pentru caini. Nu la misto ci cu gazon pe care il improspateaza primava si il uda vara ca sa nu se usuce. Proprietarii de caini sensibili la frumos prefera sa-si tina patrupedele printre flori sau in locul de joaca al copiilor. Dupa cum stiti cainilor le place compania celor mici. Am reclamat asta gardienilor –“ce sa le facem noi, doamna?”, primariei sectorului 2- nu mi-a raspuns si chiar proprietarilor de caini –“n-oti vrea sa adun eu mizeria cainelui, ceilalti nu fac la fel?”. |
|
Submitted by cristina23 on Joi, 02/10/2008 - 12:20
|
Unde-s doi, puterea creşte. Nu insa si atunci cand cei doi trag la fel de tare la cate un capat. Asocierea prezentei cu plusul de forta are eficienta tactica in directia de impingere-imagine, nefiind obligatoriu tangenta la argumentul valoric.
In 1990 mai varstnicul Terry Pratchett, mare specialist in fantasy-uri cu vrajitoare, il ia copartas la munca in echipa pe Neil Gaiman, caruia, intuindu-i potenţialul creativ, ii face onoarea si cinstea de a-l scoate din categoria "sperante".
|
Submitted by Razvan on Joi, 25/09/2008 - 22:41
|
Noiembrie este o piesa pusa in scena la Teatrul National Bucuresti, cu regia si scenariul semnate de Alice Barb. Cele trei personaje - Maria, Stefan si Marga - sint interpretate de Cecilia Bârbora, George Motoi si Olga Tudorache.
Scenariul dramei se desfasoara dupa o logica implacabila pe marginea unei iubiri imposibile. Jocul remarcabil al celor trei actori da stralucire si naturalete scenariului. La cei 79 de ani ai sai, Olga Tudorache (una dintre actritele mele preferate si iubite) face un rol magnific si autentic - acela de actrita si mama la apusul vietii - ducand practic intreaga piesa. George Motoi si Cecilia Barbora o completeaza de minune, profesionist si cu talent.
|
Submitted by cristina23 on Mar, 23/09/2008 - 21:06
|
Anul 1947 : pentru unii sfarsitul catastrofic, pentru altii inceputul auroral. “Burjuii” decazusera din drepturi, se demodasera, nu mai erau de actualitate. In schimb, proletarii se incolonau sa isi ia, cu piepturile umflate de mandrie, carnetul de partid, invatand dupa ureche doctrina, de la tagma activistilor. Taranistii si liberalii fusesera spulberati de puterea populara. Viitorului socru al lui Radu Duda i se randuiau bagajele. Consumul se cartelase. Painea, laptele, cartofii, malaiul se repartizau normat cantitativ si in functie de statutul social al cetatenilor.
|
Submitted by cristina23 on Sâm, 20/09/2008 - 18:47
|
Prin amabilitatea distribuitorilor romani, care, in sfarsit, dupa vreo saptamana de la lansarea mondiala, au dibuit calea justa de aducere in magazine a noului album Metallica, am avut ocazia de a verifica, pe propriile urechi si fara constiinta extragerilor ilicite (dar fericite!) de pe torrenti, sound-ul Death Magnetic. Desi ultra-entuziasmata de stilul rock opera din Nostradamus al lui Judas Priest, pe care il consider cel mai tare material in domeniul muzicii “grele” din 2008,pana la 12 septembrie, am intrat, pe masura ce se derulau cele 10 piese din materialul semnat de Hetfield, Ulrich@co, sub efectul redescoperirii admirative a elementelor pe baza carora trupa m-a castigat de fana in anii liceului.
Energie, zvacniri pe turnanta ale chitarei lui Kirk Hammett, insinuari pe bassul lui Trujillo (acesta, incet, incet, lasandu-l sa se odihneasca in istorie pe Jason Newsted), dezlantuiri frenetice din tobele lui Lars Ulrich, pasaje tip balada, prelucrate la meserie, provocand fascinatie, inducand transa, cu versuri super-inspirate pe linii melodice trimitand reflex la replay, replay & replay. In plus... timbrul cu adevarat bestial (ce dor mi-era de epitetul asta !), salbatic, ironic, obraznic, barbatesc al lui James Hetfield, poate nu chiar zeul heavy metalului, precum Rob Halford, totusi unul dintre vocalistii care exprima insasi forta naturii rockului.
|
