Cobea
Cobea Zilei
|
Submitted by Razvan on Lun, 13/04/2009 - 01:03
|

Lacul era alimentat de un izvor magic. Era o oază de liniște și de frumos, mic Eden cu nuferi imperiali, cu zade, cu rațe, cu sălcii, cu liniște și cu istorie. Un mic loc de spiritualitate, pe ale cărui maluri puteai să citești, să iți săruți iubita sau să arunci o firimitură de pâine rațelor ce își învățau bobocii să înoate disciplinați, în șir. Lacul era magic. Lacul era parte deopotrivă din copilăria și din apusul vieții noastre. În el ne reflectam modești viețile anoste și reflecția strălucea veselă o secundă, apoi se pierdea printre frunzele nuferilor.
Într-o zi, v-ați insinuat aproape de lac, cu un gard. Apoi ați adus buldozere, picamere, macarale și muncitori. Curând, ați înălțat o oribilitate de beton, metal și sticlă, ați plăsmuit un monstru și l-ați pus pe malul Lacului, sfidându-i magia, batjocorindu-l, începând sa îl ucideți. Rapid și sensibil, Lacul a început să sece și moartea voastră, a gunoaielor și curvelor de fite, a cefelor groase în costume de firma, a început sa se întindă, ucigând nemiloasă nuferii și zadele, rațele, sălciile, liniștea și istoria.
|
Submitted by Razvan on Mie, 22/08/2007 - 19:03
|
Da, nu este un truism: murim cu totii, imediat, in masa, in mod oribil. Cum, nu stiati? Da' voi nu va uitati la stiri? Murim de gripa aviara, de inundatii, de seceta, de canicula, de sete, de dioxina. Stirile cataclismice se vand bine. Odata cu ele se declansaza si isteriile de masa. Media ridica si ruineaza afaceri cu o nonsalanta lipsa de resopnsabilitate si consecinte sanctionatorii.
|
Submitted by Razvan on Dum, 05/08/2007 - 23:02
|
Dl. Florian Pittis a ilustrat spiritul tineretii. Trei generatii frematau de viata si simtire ascultindu-i cintecele.
|
Submitted by geoionescu on Mie, 06/12/2006 - 09:26
|
Tatal meu a murit saptamana trecuta, Miercuri, 29 Noiembrie 2006. S-a prapadit la spital, dupa o operatie de prostata (ce s-a dovedit a fi cancer, nedepistat de nici un doctor). Avea 79 de ani. Ultimele luni au fost pline de suferinta pentru el si plimbari de la doctor la doctor pentru a-i lecui diversele boli pe care le avea.
ÃŽn ultima zi in care l-am vazut in viata, mama a observat ca lantul si cruciulita de aur de la gat, pe care sotia mea si cu mine i l-am facut cadou anul trecut, si despre care tatal meu spunea ca ii aduce noroc si dorea sa-l lase fiului meu, Cezar Andrei, nu mai este. I-a fost furat in spital.
|
Submitted by omega sun on Mar, 12/09/2006 - 02:32
|

Din colectia 'trimisul nostru special la fata locului', urmatoarele randuri vor sa alcatuiasca radiografia unei nopti petrecute la un club (nu spun care) de notorietate insemnata printre tinerii care se pot lauda cu oarecare pretentii muzicale; se considera a fi un club rock, in orice caz.
Am sosit exact la deschidere; parea ca va fi o seara linistita, cu muzica buna care incurajeaza discutii visatoare in jurul bancilor lipicioase(?) amenajate de-a lungul peretilor. In gasca mea exista o anumita curiozitate amestecata cu un gram de manie a persecutiei, specifica celor care calca pentru prima oara intr-un club populat de 'oamenii locului'. Parca ar fi scris pe noi 'venim pentru prima oara aici... and we mean no harm'; de cealalta parte, ei, rockerii - comunitate pasnica si toleranta; sau, mai bine zis, ramane de vazut. Formau un singur organism, de la fiecare masa plecau indivizi care apoi interactionau cu altii si altii, care la randul lor creeau alte retele de comunicare. Cu alte cuvinte, one big happy family; si, desigur, incadrate in peisaj la limita esteticului, nelipsitele cupluri, ai caror componenti erau parca prinsi printr-o ventuza; din afara, parea destul de plictisitor sa fii in locul lor; in unele cazuri cu exces de saliva, chiar dezgustator; but it's a free country and people think they are in love. Aparentele erau inselatoare in seara aceea: "Uite-i p-aia doi! Dar, stai putin... care e el? Sunt doua?" - rockerii astia pletosi si slabuti, gata sa ne pacaleasca.
|
Submitted by Sardes on Vin, 09/06/2006 - 11:19
|
Marturisesc sincer ca de ceva vreme incoace, sa tot fie vreo trei ani, nu am mai cumparat nici un fel de gazeta. Poate, doar accidental, din obisnuinta cu care potaia lui Pavlov saliva la aprinderea luminii.Daca vreau sa fiu la curent cu stirile de ultima ora din orice domeniu (real sau fictiv) este suficient sa pornesc tv-ul pe orice post timp de 10 minute si aflu cam tot ce ma intereseaza(sau nu) si pot spune ca sunt la curent cu toate stirile politice, sociale, antisociale si mondene. Platesc abonament la internet, asa ca am decis sa citesc presa zilei folosindu-ma de aceasta minune a tehnicii moderne, dimineata la o cafea.
|
Submitted by Razvan on Mar, 14/02/2006 - 11:43
|
Dragi indragostiti,
A venit 14 februarie, una dintre cele 365 de zile din an dedicate consumerismului. Aceasta zi, ca si cea de Sf. Nicolae, de Craciun, de Paste, de Halloween, Thanksgiving, este o zi in care ne inchinam cu totii la Zeul Consum, un zeu cu o mie de masti: zeul-mos craciun, zeul-iepuras, zeul-dovleac, zeul-curcan, zeul-50% off. Astazi zeul are fata de inimioara roz si e in toane bune, usor erotice. Veniti, deci, sa il sarbatorim cu totii. Sa asculatm la radio, sa ne uitam la televizor, sa reauzim povestile cu indragostiti, sa ii platim tributul de telenovele, de "din dragoste cu mircea radu", de amorasi, inimioare, baloane, flori si muzica de iubire.
|
Submitted by Razvan on Lun, 26/12/2005 - 01:22
|
Draga prietene,
Mi-e foarte dor de tine. Stau citeodata noptile, cu ochii in tavan, si ma gindesc la tine, la aventurile prin care am trecut impreuna, la tineretea noastra - da, trebuie sa acceptam, de acum nu mai sintem tineri - la felul in care stateam in fund pe o bordura, intr-o piata dintr-un oras de provincie (care avea si o cetate) si imparteam un senvis luat din saracia noastra pusa in comun.
|
Submitted by mihnea on Dum, 30/10/2005 - 15:58
|
La unul dintre semafoarele din zona Unirii am vazut doua zile la rand aceiasi scena: un baiat de 7-8 ani imbracat intr-o pijama merge descult de la o masina la alta cersind. Are un mic animal in brate. Ploua rece ca de inceput abrupt de toamna.Imi amintesc de cei care stateau pe gardul scolii mele. Eram prin a VI-a – aVII-a. Ii vedeam pe geam in pauze. Erau mai mari decat noi, mereu aceiasi, mereu scuipand seminte. Le stiam poreclele. Ne furau banii - nu tuturor, pentru ca unii „se aveau bine cu ei” – mai ales cand ieseam de la ore. Daca intr-o zi nu aveai ce sa le dai, dar stiau ca in general ai, daca le raspundeai sau pur si simplu daca aveau chef sa se dea tari, te loveau sau te umileau. De asemenea, daca spuneai ca nu ai bani, riscai sa te lovesti de expresia lor favorita: „Pe cautatea si pe luatea?”
|
Submitted by Razvan on Sâm, 28/05/2005 - 12:59
|

Afis homofobic pe un stilp in Bucuresti. © Sictir.org |
Am stat mult sa ma gindesc la ce anume as putea sa comentez si cum sa exprim gindurile pe care mi le-a trezit afisul din imagine. Ca sa lamuresc lucrurile, ma consider crestin ortodox. Asta e o chestie de care nu fac nici parada, nu ma consider nici mai mai bun decit un ne-crestin, e vorba de o optiune personala asumata si de o chestie intima. As fi putut la fel de bine sa fiu si catolic sau greco-catolic. De cind ma stiu, am perceput experienta mea religioasa ca pe o chestie intima. Nu imi place sa discut despre Dumnezeu cu strainii, nu imi place sa spun altora ce sa creada sau sa nu creada, ce cred eu ca e bine, moral si ce nu si, cu atit mai mult, nu imi place sa ii aud pe altii tinindu-mi lectii. |
Din aceasta postura, sint citeva chestii care ma enerveaza de-a dreptul. Una dintre cele mai importante este propavaduirea intolerantei si a discriminarii in numele religiei. Imaginile cu anumiti popi ortodocsi care isi asmut enoriasii impotriva fratilor greco-catolici, sau le refuza dreptul de a-si tine slujbe in bisericile construite de ei insisi, biserici pe care BOR le-a furat de la ei cu ajutorul unei legi comunisite absolut revoltatoare, lucruri urite spuse in unele predici despre fratii de alte confesiuni, dogmatismul absolutist, lucrurile in alb si negru, datul cu pietre, astea sint chestii care imi fac rau, cind vine vorba despre religie. Sigur, intoleranta poate fi gasita - intr-o masura mai mica sau mai mare - in toate confesiunile.
Forma ei manifesta este aceea de "Daca nu faci exact ce zic eu, nu esti crestin si vei arde in flacarile iadului". Un exemplu tipic de astfel de sofism este urmatorul:
- In Biblie scrie X este un pacat.
- Tot din Biblie stim ca "Pacatul este moarte".
- Cetateanul C face X.
|