Povesti cu stari de spirit

1. Statea intr-o scara de bloc inca neterminata. Il atrageau schelele de case abia inaltate, peretii abia dati cu var si lipsiti de acoperis, atelierele pictorilor si spitalele de maternitate. Simtea fara oprire o dorinta continua de a-si trece timpul in locuri ce inca nu isi gasisera forma, alaturi de oameni ce cautau si nasteau imaginea dupa lungi si obositoare chinuri, nestiut de femei - pentru copilul carora devenise ursitor.

In astfel de unghere ale lumii putea fi vazut mereu, stand ghemuit, inchis in el, strangandu-si genunchii la piept, framantandu-se. Nu multi erau cei care se intrebau cu ce isi ocupa mintea. Cei cativa ce se intrebasera gresisera presupunerile.

<~--break-->

Baiatul ursea. Dorea penelurilor inspiratie, dorea caselor stapani frumosi si normali, dorea femeilor sa aiba copii altfel decat era el. Ah, si atunci iar dispera, din nou vedea fata hada a defectului, iar se stangea in el! Dupa un timp isi ridica din nou capul si incepea sa doreasca mai tare pentru noul nascut o alta viata decat a lui.

Corpul il avea destul de frumos, desi nu atletic, slab si inalt. Fata ii purta masca lacrimilor si a suferintei, iar parul - urma mainilor. Ar fi putut avea o viata perfect normala de nu ar fi suferit de acel groaznic defect�nu putea casca.

Cum? Asta era tot? Nu putea sa caste? Ah, dumneazvoastra nu intelegeti, nu traiti in lumea lui, recunoscuta in istorie prin acest obicei, devenit nota lor distinctiva. De ce tocmai el sa nu poata fi in rand cu ceilalti?

De ce sa nu simta si el placerea cascatului violent, placerea cascatului de plictiseala, deplina satisfactie a cascatului dupa posedarea unei femei, cascatul juvenil, al somnului, al rasului, cascatul inainte de barbierit si cel de dupa masa�atatea expresii pe care el nu le avea, senzatii interzise pentru ca nu le putea trai.

Fusese exclus din toate cercurile de copii. Se temeau de el ca de o piaza rea. Nu-l puteau privi decat ca pe unul venit sa le rapeasca darul ceresc. La adolescenta nu incasase decat glumele rautacioase ale colegilor si bataia lor de joc; in rest il ocoleau ca pa un ciumat. Oamenii mari treceau fara sa il vada pe strada, iar familia lui sfarsise prin a-l abandona.

Baiatul - fara sa isi cunoasca vina suferea. Fiind bun la suflet si pentru ca handicapul nu ii turnase ura in suflet - isi asumase sarcina ursitului�fara sa stie ca astfel isi avea partea de vina la perpetuarea unei lumi. Timpul ce nu il primise s-ar fi stins in cativa ani - murind chiar motivul ce il crease, nimeni alta decat placerea cascatului. Prin rugaciunea lui baiatul isi prelungea blestemul.

Ei, ei, mai usor! Fara graba; trebuie sa casc mai intai, sa simt savoarea cascatului dupa scris... Aaaahaaaaa, mai am de adaugat deznodamantul mi se pare�nu e foarte important. Ah, nu mai conteaza ce a urmat - poate ca baiatul a murit si noi am trait in continuare�cine mai stie, poate ca a fost invers, poate era Zarathustra. Aaah, trebuie neaparat sa casc!

 

 

2. Ceva imi deranja piciorul. (Ceva imi deranjeaza piciorul, �eh, e doar o musca! ). Il misc putin-putin, ca sa nu ma trezesc de tot. Musca pleaca si incepe sa bazaie spart prin camera�sa o capturez! ( Musca pleaca si bazaie spart�nu, bazaie melancolic! Nu, bazaie sporadic, fara chef, aleatoriu�mde, fara chef sunt eu, si foarte obosita).

Sa capturez musca! O misiune�oooah, misiune�temerara! Da, casc! Greu, capturez musca, bazaie musca, ma bazaie�capturez, mda, musca, acum�dorm.

Dorm? Nu, nu dorm�am doar o stare letargica. Trebuie sa capturez musca! Sa ma trezesc�mda, usor pot sa stau in picioare, cum o sa mai intind mana acum, cam greu, trebuie atentie distributiva, complicat, renunt�iar bazaie. Maaaaaaa!

- stau in picioare si intind mana prin aer, rar. Prind muste. Mana se misca lent, hop, din nou aerul! (Intr-o stare de spirit confuza� mda, muste, oahhh, capturez.)

- deodata imi vine o idee! ( intind mana prin aer la fel de calm ca si pana acum). Da, am o idee! Stiu�vreau sa traiesc! Sa traiesc�traiesc�

ah, trebuia sa, mda, prind musca�oahhhh, am atipit putin, dar am o misiune, p� sughit!pardon�musca�daaaaaa. iar bazaie, ma bazaie, of, hai, ridica-te iar in picioare, intinde mana�bzzz, bzzzz�m````�parca nu mai bazaie asa urat, cu zgomot, da� ce�s eu sa o omor? Bzzz, ma bazaie�eh, ma obisnuiesc si cu asta�

stau intinsa intr-o camera destul de mare cu maldare in colturi, pe mijloc, pe pat�maldare�bune maldarele, bune mustele�buna tarana!

 

3. Sunt doar un alt reporter la o revista. Burlac, relaxat, flegmatic. Asa imi place sa ma cred. Asa imi place sa casc, sa ma intind, sa-mi beau cana de vin.

Meseria mea e sa scriu cronici. Un maldar de volume apare in fiecare zi pe birou, il rasfoiesc, il pun deoparte, casc�traiasca Dostoievski si canalizarea Bucurestiului care poarta toate volumele catre tara rahatului.

De o saptamana sunt cronicar si ranjesc de cate ori il vad pe director apropiindu-se umil de mine, intervenind in favoarea unuia sau altuia dintre autorii desfigurati de articolele mele. Dar eu sunt relaxat, burlac si flegmatic�ii intorc spatele, plec mai devreme decat trebuie, ascult discuri cu Creedence, dansez pe muzica spaniola cand ma imbat, fac karaoke dormind, imi numar zilele dupa sticlele de vin pe care le beau, stau in doua camere la o mansarda si zambesc unui singur om in lume.

Sunt tanar! Ma lasa rece mutrele posace. Ma razbun in scris - m-au concediat. Pupati-ma in _ _ _! Ma duc acasa, o imbratisez pe Runa. Ea e o fata frumoasa si vesela, care nu stiu de ce si-a gasit rostul numai in camerele mele, numai in bratele mele.

Chiar daca m-au concediat de la revista is relaxat. Ma gandesc la sticle intinse langa pereti, injur cu o fraza din Preda. C_ _ _t! La altele o sa-mi fie mai greu sa gasesc ceva de lucru. Cunosc insa un tip, la fel si el ca mine, flegmatic si relaxat, fumator si colectionar de suveniruri feminine; il chem la o bere, discutam, ii admir norurile de fum, observatiile flegmatice si relaxarea cu care sta picior peste picior, gata! pornim revista noastra intr-o saptamana.

Merg pe strada si dintr-o data incepe ploaia. Intru intr-un bar, mutra mea de Phillipe Morlowe ratacit prin Romania atrage o tipa destul de tanara, frumoasa si imbracata in blugi negrii mulati. Se aseaza la masa mea, imi spune ca si ea e relaxata, flegmatica si divortata. Zambeste, vad ca are dinti frumosi, dar printre ei ghicesc o carie neagra, hidoasa. O apropii de mine, imi intinde buzele - ii spun ca vreau sa-i vad si limba, si-o scoate, stiu acum ca e o soparla, ii scuip in gura si ma ridic.

A doua zi incep sa caut alti trei oameni pentru redactie. Ii gasesc, pe unul la masa de scris de-acasa, inconjurat de ceaiuri fierbinti si de doua brate dragastoase, pe altul intins pe jos intr-o carciuma, pe ultimul incercand sa agate un alt tip - un om insurat, un betiv si un homo, dar toti trei flegmatici si relaxati exact asa cum ma prezint si eu, cum imi place mie.

Revista incepe sa mearga - o luna, doua, trei, nimeni n-a zis nimic. Intr-o zi, doi tipi vin, darama birouri, imi trag mie o bataie pe cinste, imi spun ca e de la domnul deputat cutare, pleaca. Hmm, si ei erau relaxati si flegmatici. Dupa doua saptamani ne-au inchis de tot - la fel ca inainte, cu relaxare, cu o vorba spusa din coltul gurii, flegmatic�f_ _ _ -ti!

Ajung acasa si in fata mea apare singurul om care nu e nici flegmatic, nici relaxat - fata care rade tot timpul frumos, care imi face focul in soba, imi aduce paharul cu vin, Runa. O ridic in aer, o invart, ii spun pentru prima oara ca o iubesc.

Rezultatul Voturilor

----------
Score: 0.0, Votes: 0

Adresa URL trackback pentru această intrare

http://sictir.org/trackback/254