In Cismigiu, el si ea stau pe o banca si scuipa seminte pe jos. Au poate 40 de ani.
- De ce scuipati semnite pe jos si nu le aruncati la cos?
- C'asa vreau (el).
- Acasa tot asa faceti?
- Da. (el, scuipand sfidator o alta coaja pe jos, in gramajoara ce acopera deja o buna parte de alee)
- Da' ce, esti de la 'Curatenie'? (ea)
- Asta e problema, ca s-a umplut Bucurestiul de tarani ca voi.
Pedalez mai departe. Imi dau seama ca am gresit. Bucurestiul taranilor si mitocanilor s-a umplut de intelectuali care nu mai suporta. Ce facem? Poate aveau dreptate comunistii: sintem reactionari, periculosi si total inutili societatii in care clasa proletara trebuie sa detina rolul conducator. Da. Sintem in 2008. Fiul meu nu zice nimic.
[...]
Pedalez pe Stefan cel Mare. Pe scaunel, in spatele meu, micutul se uita atent la toate cele si imi pune o multime de intrebari. In fata mea, o masina neagra a oprit in paralel cu masinile parcate. Si-a pus avariile si a blocat banda. Dau sa depasesc si prin fata mea zboara un muc de tigara prin geamul soferului. Apas fanele, opresc bicla paralel si imi intorc capul acoperit de casca spre baietasul cu gelut in cap de la volan:
- Stii, d'aia arata orasul asta ca o cocina de porci, pentru ca d'astia ca tine arunca gunoaie pe geam...
- Ba, cum ma faci tu pe mine porc? Ai noroc ca esti cu copilul...
- Am spus ca orasul arata ca o cocina de porci.
- Ce vrei ba?
- Nimic...esti.. taran.
- Du-te-n mortii ma-tii.
Pun piciorul in pedala si ma duc. Fiul meu nu zice nimic.
[...]
Sotia mea sta pe o banca in parc. Se uita la baietelul nostru care se joaca preocupat de formele din care, cu putin nisip, doua frunze si un bat, iese o ciorbita foarte gustoasa. Un alt copil alearga spre scuar, iar mama lui se aseaza cu un gest scurt pe aceeasi banca cu sotia mea desi mai sint si alte banci libere. Nu cere permisiunea. In definitiv, in societatea noastra moderna asta ar fi un lucru fara sens. Bancile sint publice, ca si parcurile, ca si autobuzele, sintem cu totii egali, politetea e ceva desuet, ce stupizenie...de ce ai cere voie sa te asezi? Tipa urla ceva la baietelul ei. Apoi scotoceste in geanta si isi aprinde o tigara suflindu-i neglijent fumul in nas sotiei mele.
- Scuzati-ma, mi se pare deplasat si nu inteleg cum va permiteti sa va aprindeti o tigara si sa imi suflati fumul in nas?
- Da' ce, e un loc public..., zice tipa ofensata si isi stringe geanta, mutindu-se pe o alta banca.
Da. E un loc public. Fiul meu nu zice nimic.
[...]
O cucoana grasa si indesata urla dupa un copil. Cara doua sacose in mana. Pare a fi o "bona". Se aseaza pe o banca. Se uita in stinga si in dreapta, dupa companie. E genul care simte nevoia sa vorbeasca cu cineva, are nevoie de o audienta pentru a-i impartasi "cit se chinuie cu ala mic" si "vai doamna, si eu am probleme cu hemoroizii de 6 ani". Isi pune sacosele pe banca, scoate doua jucarii si i le arunca copilasului in nisip. Se aseaza pe banca si se foieste. In stinga ei nu e nimeni. In dreapta - sint eu cu sotia. Nici eu nici ea n-avem fete prietenoase. Ne uitam la copii, fascinati de jocul lor. Cucoana isi face curaj si vine spre banca noastra. Are un cercel in mana si i-l intinde sotiei mele, aratand spre ureche:
- Dulcica, esti tu draguta....
- Nu.
Descumpanita, tanti pleaca, lamentindu-se cu voce tare: "Asta e, o sa stau cu el asa, in mana"
Fiul meu se joaca cu celalat copilas, ocupati sa faca un garaj de nisip. Nici unul nu zice nimic.
]]>